STÂNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec. Vezi definitia »

copeneáță, copenéțe, s.f. (reg.) 1. cutie. 2. piuliță scobită din lemn în care se mărunțește sarea și piperul; pisător, măjeriu. 3. pisător pentru grăunțe. Vezi definitia »

TOMPATÉRĂ s. f. v. tombateră. Vezi definitia »

șeitănícă s.m. (reg.) diavol. Vezi definitia »

AEROMEDICÍNĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; medicină aeronautică. [Cf. germ. Aeromedizin]. Vezi definitia »