APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care făcea apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Fr. appelant. Vezi definitia »

DILETÁNT, -Ă s. m. f. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< fr. dilettante) Vezi definitia »

ASCENDÉNT¹ s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant). Vezi definitia »

element de ancorare al fibrei optice Vezi definitia »

BATTEMÉNT s.n. (Coregr.; scrimă) Nume dat unor mișcări ale piciorului liber înainte, înapoi sau lateral, cu sau fără deplasare de pe sol. [Pron. bat-mán. / < fr. battement]. Vezi definitia »