MAGNETOÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la magnetooptică. II. s. f. parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. (< fr. magnéto- optique) Vezi definitia »

ADOGMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al adogmatismului. (< fr. adogmatique) Vezi definitia »

ISOTÉRMIC, -Ă adj. v. izotermic. Vezi definitia »

prănuíc s.n. (reg.) chiciură. Vezi definitia »

vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie). Vezi definitia »