DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător. Vezi definitia »

STILOFÓR, -Ă adj. (despre plante) înzestrat cu stil. (< fr. stylophore) Vezi definitia »

NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Ne- + muritor. Vezi definitia »

CONCHISTADÓR s.m. (Rar) Aventurier spaniol din sec. XV-XVI care pleca să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii. [< sp., fr. conquistador]. Vezi definitia »

DEZABURITÓR, dezaburitoare, s. n. Instalație împotriva aburirii geamurilor la autoturisme. – Dezaburi + suf. -tor. Vezi definitia »