OCEÁN¹ [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos) Vezi definitia »

SICILIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. -li-an. / < fr. sicilien, cf. Sicilia – insulă italiană în Marea Mediterană]. Vezi definitia »

STERNOCLEIDOMASTOIDIÁN adj. m. Mușchi sternocleidomastoidian = mușchi pereche care se fixează de stern, de claviculă și de apofiza mastoidă. [Pron. -cle-i...-sto-i-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. sterno-cléido-mastoïdien]. Vezi definitia »

MECANICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în mecanică. (< fr. mécanicien) Vezi definitia »

ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec. Vezi definitia »