Definita cuvantului centru
CÉNTRU s.n. și m. I. 1. (Mat.) Punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spațiu, al unei suprafețe. ♦ (Sport) Centru-înaintaș = jucător de la mijlocul liniei de înaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite funcții, activități; sediu al unei activități. ♦ Loc către care converg anumite forțe. ♦ Oraș mare în care sunt concentrate organele de conducere ale județului, ale regiunii etc. ♦ Instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ♦ Centri nervoși = părți ale sistemului nervos unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu centru
MICROMILIMÉTRU s. m. micron. (< fr. micromilimètre) Vezi definitia »
ALÉGRU, -Ă adj. (Rar) Vioi, vesel; sprinten. [< fr. allègre, cf. it. allegro]. Vezi definitia »
BARU, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.213 loc. (1991). Expl. de min. de mangan și fier. Fabrică de cărămizi și produse refractare. Stație de c. f. Vezi definitia »
DENTIMÉTRU s. n. instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului. (< fr. dentimètre) Vezi definitia »
HEPTAÉDRU s.n. Poliedru cu șapte fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. heptaèdre, cf. gr. hepta – șapte, hedra – față]. Vezi definitia »