dobă, dóbe, s.f. (reg.) 1. tobă. 2. (fig.) îndopat. 3. caltaboș. Vezi definitia »

MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla) Vezi definitia »

năprásnă adv. – Deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă. – Var. năpraznă și der. Sl. naprasĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 212; Tiktin). – Der. năprasnic, adj. (neașteptat, subit; fulminant, îngrozitor; uimitor, înspăimîntător), cf. sl. naprasĭnŭ; năprasnic (var. năprasnică), s. m. și f. (varietate de mușcată, Geranium Robertianum; varietate de clocoțel, Clematis erecta); năprăsnicie, s. f. (repeziciune). Vezi definitia »

OESTRIDIÓZĂ s. f. boală parazitară provocată de larvele de estru¹. (< fr. oestridiose) Vezi definitia »

CUPERÓZĂ s. f. afecțiune a pielii care apare la oameni în vârstă, caracterizată printr-o colorație roșie-violacee a pomeților obrazului și a nasului; rozacee². (< fr. couperose) Vezi definitia »