păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33). Vezi definitia »

plănúț, plănúțe, s.n. (reg.) 1. plan mic. 2. bucată mică de pământ primită de țărani potrivit schițelor de comasare. Vezi definitia »

cimț, cimțuri, s.n. (înv.) mijlocul trupului omenesc; spate, șale. Vezi definitia »

Coteț pentru pșsări in Moldova (Vaslui) Vezi definitia »

pălănúț, pălănúțe, s.n. (reg.) pălăior, palancă mică. Vezi definitia »