duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi). Vezi definitia »

DIDÁCTIC, -Ă adj. De învățământ, referitor la învățământ. ◊ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învățământ. ♦ Destinat instrucției, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța]. Vezi definitia »

sóntic, sóntică, adj. (înv. și reg.) important. Vezi definitia »

ALOTRÓPIC, -Ă adj. care prezintă alotropie. (< fr. alotropique) Vezi definitia »

MUSÓNIC, -Ă, musonici, -ce, adj. Referitor la muson, al musonilor; legat de muson. – Muson + suf. -ic. Vezi definitia »