EXEMPLÁR¹ s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium) Vezi definitia »

SUBSIDIÁR, -Ă adj. Care întărește un argument principal într-o discuție; care vine, care se adaugă la ceva în al doilea rând, ca element secundar; complementar, auxiliar, secundar. ♦ În subsidiar = în al doilea rând, pe lângă aceasta. [Pron. -di-ar. / < fr. subsidiaire, cf. lat. subsidiarius < subsidium – ajutor]. Vezi definitia »

TERȚIÁR², -Ă adj. 1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală. 2. eră ~ă (și s. n.) = neozoic. 3. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare² (2). (< fr. tertiaire, lat. tertiarius) Vezi definitia »

găletár, găletáre, s.n. (reg.) găleată mare, balie (pentru spălat rufe). Vezi definitia »

BINÁR, -Ă adj. 1. Care este compus din două unități, din două părți. ◊ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse câte două, câte patru etc. ♦ (Chim.) Compus din două elemente, din două substanțe etc. 2. (Mat.) A cărui bază este numărul 2. ◊ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius]. Vezi definitia »