obleágă, obleáguri, s.f. (reg.) pământ necultivat 1-2 ani, servind ca pășune. Vezi definitia »

MORFOGENÉZĂ s. f. 1. dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. formare a profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. (< fr. morphogenèse) Vezi definitia »

VÓMICĂ s. f. evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorații abundente. (< fr. vomique) Vezi definitia »

presúră (présuri), s. f. – 1. Gen de păsări cîntătoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se așază deasupra stogului, pentru a-i mări rezistența la vînt. Origine îndoielnică. După opinia mai plauzibilă (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prŭsi „piept”, datorită petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. Legătura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesŭl (Scriban) este dubioasă. Vezi definitia »

SLĂNÍȚĂ, slăníțe, s. f. Împletitură, rogojină pe care se pun fructele la uscat. (din slamac, prob. în loc de *slamiță [sau sladniță]) Vezi definitia »