PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio) Vezi definitia »

AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophie. Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

oligodactilíe s.f. Anomalie printr-un număr mai mic de degete la mâini sau la picioare. (< engl. oligodactylia) Vezi definitia »

ANGELOLATRÍE s. f. erezie care constă în adorarea îngerilor. (< fr. angélolâtrie) Vezi definitia »