prostátec, -ă, prostáteci, -ce, (adj.; înv. și reg.) 1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără pricepere; fără istețime; mărginit, prostănac, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, tont. 2. nesocotit, prostesc. 3. (adv.) prostește. Vezi definitia »

REC s.n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). [Pl. -curi. / < germ. Reck]. Vezi definitia »

a călca pe bec expr. (d. femeile necăsătorite) a rămâne însărcinată. Vezi definitia »

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru; imanent. ♦ valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (anat.; despre mușchi) în interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu conține impurități. (< fr. intrinsèque, lat. intrinsecus) Vezi definitia »

BREC¹ s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă. (< engl., fr. break) Vezi definitia »