pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie. Vezi definitia »

EPISTRÓFĂ s. f. 1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2). (< fr. épistrophe) Vezi definitia »

PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit¹. 2. Ogor prășit². 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. Vezi definitia »

PIELONEFRÍTĂ s. f. inflamație a bazinetului și a rinichilor, de natură infecțioasă. (< fr. pyélonéphrite) Vezi definitia »

PIOMETRÍTĂ s. f. acumulare de puroi în cavitatea uterină. (< fr. pyométrite) Vezi definitia »