CURTÍNĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. zid de apărare al unei cetăți între două turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie. (< fr. courtine) Vezi definitia »

SFĂRÂMĂTÚRĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfărmătúră s. f.] – Sfărâma + suf. -ătură. Vezi definitia »

AMFETAMÍNĂ s. f. (Farm.) Benzedrină. – Din fr. amphétamine. Vezi definitia »

RADIODERMÍTĂ, radiodermite, s. f. (Med.) Dermită provocată de iradieri cu raze X sau de substanțe radioactive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiodermite. Vezi definitia »

OBEDIÉNȚĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia) Vezi definitia »