blánă (blắni), s. f. – 1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). Sl. *blana, cf. slov., ceh. blana „pojghiță”, sb. blanak „scîndură”, slov. blanja „scîndură”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ „coajă”, oboločka „cuvertură” (Berneker 69; DAR); și oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s. m. (meseriaș care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s. f. (dans tipic); blănărie, s. f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptușit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuși cu blană); blănos, adj. (căptușit cu blană). Ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, și din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35. Vezi definitia »

a se face cobză / cocă expr. a se îmbăta foarte tare. Vezi definitia »

GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. Vezi definitia »

HIPODERMÓZĂ s.f. Boală parazitară la bovine, provocată de larvele hipodermiei. [< fr. hypodermose]. Vezi definitia »

SUCURSÁLĂ s.f. Întreprindere comercială, bancară etc. subordonată unei alte întreprinderi similare; filială. [< fr. succursale, cf. lat. succursus – ajutor]. Vezi definitia »