MANICHIURÉZĂ, manichiureze, s. f. Manichiuristă. – Manichiură + suf. -eză. Vezi definitia »

SATULUNGEÁNCĂ, satulungénce, s.f. Femeie născută și crescută în localitatea Satulung (din județul Maramureș). ♦ Locuitoare din localitatea Satulung. (satulungean + suf. -că) Vezi definitia »

HÓTĂ¹ s.f. (Arhit.) Partea de jos, evazată, a vetrei. ♦ Construcție de zid, de metal etc. așezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și elimina printr-un coș de ventilație. [< fr. hotte]. Vezi definitia »

cătúșă (cătușe), s. f. – 1. Lanțuri cu care se leagă mîinile și picioarele arestaților. – 2. Ancoră. – 3. Cursă, laț. – 4. Capăt unde se fixează jugul. – 5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiș. – 6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Mr. cătușe „pisică”. Lat. cattus „pisică” (Pușcariu 321; Candrea-Dens., 293; DAR). Rezultatul normal, *cat sau catá s-a pierdut, ca și der. cătușe „pisică”, (cu suf. -uș), menționat într-un glosar din sec. XVIII și în mai multe toponime (Dealul-Cătușii, termen din Bărbătești, Argeș; Cătușa, termen din Felești, Covurlui; Căteasca, Argeș). Der. cătușa (var. cătuși, incătușa), vb. (a pune în lanțuri); cătușar, s. m. (înv., temnicer); cătușnică, s. f. (plantă erbacee, Nepeta cataria); descătușa, vb. (a scoate cătușele). Din rom. (accepția 1) a trecut în rut. katuša „tortură” (Miklosich, Wander., 20), pol. katusz(a) „tortură”. Vezi definitia »

SPĂLĂCITÚRĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură. Vezi definitia »