AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. Vezi definitia »

ASTROBOTÁNICĂ s. f. ramură a exobiologiei care studiază viața plantelor de pe alte planete. (< fr. astrobotanique) Vezi definitia »

bășínă (bășíni), s. f. – Vînt, pîrț. – Var. (Mold.) beșină. Mr. bișină, megl. bișǫnă. Lat. *vĭssῑna, de la vĭssῑre (Pușcariu 190; REW 9380; Candrea-Dens., 140; DAR); cf. sard. pisina, calabr. vissina, sicil. bissino, cat. veixina, sp. bejin, astur. bixin (Corominas, I, 437). – Der. bășinos, adj. (care face vînturi; pîrțîit; laș). V. și băși. Vezi definitia »

IDÍLĂ s.f. 1. Poezie care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. [Var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion – mic tablou]. Vezi definitia »

cúșmă (cúșme), s. f. – 1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma. – Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli). Vezi definitia »