RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor. Vezi definitia »

ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur]. Vezi definitia »

GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor. Vezi definitia »

DEFRIȘATÓR, defrișatoare, s. n. Mașină de defrișat. – Defrișa + suf. -tor. Vezi definitia »

INCENDIATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor) Vezi definitia »