SIMPÓDIU, simpodii, s. n. Tip de ramificație a tulpinii în care mugurele terminal dispare și creșterea în lungime a axului se produce prin mugurele axilar imediat inferior. – Din fr. sympode. Vezi definitia »

ARTIFÍCIU, artificii, s. n. 1. Procedeu ingenios folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă decât cea obișnuită. 2. (La pl.) Compoziție de materii inflamabile care, aruncate în aer, iau foc ușor, producând efecte variate de lumină și culori. ♦ Sârmă scurtă, pe jumătate înfășurată într-un preparat chimic inflamabil care, aprins, aruncă mici scântei. – Fr. artifice (lat. lit. artificium). Vezi definitia »

PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. Vezi definitia »

principiu teleologic Vezi definitia »

PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure]. Vezi definitia »