ISTORÍSM s. n. (Filoz.) Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor istorice. – Din fr. historisme, rus. istorizm. Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme) Vezi definitia »

POLITONALÍSM s.n. Politonalitate. [< politonal + -ism]. Vezi definitia »

HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism) Vezi definitia »

vaginísm s. n. Vezi definitia »