arpagíc s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk. Vezi definitia »

ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus) Vezi definitia »

AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerologique. Vezi definitia »

COLHÓZNIC, -Ă adj., s. m. f. (membru) al unui colhoz. (< rus. kolhoznik) Vezi definitia »

METAFÓRIC, -Ă adj. 1. Propriu metaforei; figurat. 2. (Despre stil) Cu multe metafore. [< fr. métaphorique]. Vezi definitia »