SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl. și: sindromuri] – Din fr. syndrome. Vezi definitia »

NOM¹ s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos) Vezi definitia »

DISTÓM s. m. vierme parazit cu formă plată, în ficatul erbivorelor. (< fr. distome, gr. distomos) Vezi definitia »

CVADRINÓM s. n. polinom cu patru termeni. (< fr. quadrinôme) Vezi definitia »

OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome. Vezi definitia »