Definita cuvantului circ
CIRC s.n. 1. Reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică și de acrobație, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care dă asemenea reprezentații. 2. Incinta circulară unde se desfășoară exercițiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentațiilor de circ (1). ♦ Incintă circulară descoperită unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar; chiuvetă (2) [în DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circ
liórc interj. – Exprimă zgomotul bălăcelii. Creație expresivă, rară. – Der. leoarcă (var. lioarcă), s. f. (femeie stricată; broască; gură, cioc, plisc; poșircă), se folosește mai ales în expresia ud leoarcă „foarte ud” (după Cihac, II, 174, din pol. liura, lura „poșircă”, după Diculescu, Elementele, 492, dintr-un lat. *libricus care ar proveni din gr. λιβρòς „umed”), cf. și leoarbă, lioarbă; bleoarcă (var. fleoarcă), s. f. (gură, plisc), cf. bleancă, fleancă, fleoarță; leorcăi (var. liorcăi, liorciori, liocei), vb. (a fi ud leoarcă; a stoarce; a asuda; a se bălăci; a hălpăi, a înghiți), cf. liorpăi, licăi; leorcăială, s. f. (bălăceală); liopotaie (var. liopardac), s. m. (Trans. de E, venetic, străin care nu cunoaște limba); lefetiță, s. f. (Trans., gură, plisc), poate prin încrucișare cu leafă „satîr”; lefîrdău, s. m. (Trans., flecar, limbut; intrigant); lefîrdaie, s. f. (femeie flecară), pe care Bogrea, Dacor., IV, 826, îl lega de lab. ljapërdhi „ciugulire” și DAR de mag. lehordó „persoană care înjură”. Toate aceste cuvinte se întîlnesc cu rezultatele expresive ale lui lup și licui. Vezi definitia »
ȚÂRC interj. v. țâr1. Vezi definitia »
CIRC s.n. 1. Reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică și de acrobație, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care dă asemenea reprezentații. 2. Incinta circulară unde se desfășoară exercițiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentațiilor de circ (1). ♦ Incintă circulară descoperită unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar; chiuvetă (2) [în DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque]. Vezi definitia »
SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ. Vezi definitia »
POȘIRCÃ, s.f. 1. Denumire datã pentru o bãuturã alcoolicã, țuicã sau vin, de calitate dubioasã, sau contrafãcutã, de obicei botezatã cu apa, care nu mai pãstreazã calitatea bãuturii originale. Vezi definitia »