RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage. Vezi definitia »

LĂSĂTOÁRE, lăsători, s.f. (Reg.) Loc de munte retras și ocolit de pădure. Vezi definitia »

CUMINECÁRE, cuminecări, s. f. Acțiunea de a (se) cumineca. – V. cumineca. Vezi definitia »

EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. Vezi definitia »

SEROVACCINÁRE, serovaccinări, s. f. (Med.) Vaccinare cu adaos de ser specific vaccinului. – După fr. sérovaccination. Vezi definitia »