XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe. Vezi definitia »

COCLÍT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli. Vezi definitia »

ANDALUZÍT s. n. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic. (< fr. andalousite) Vezi definitia »

ÎNCHIABURÍT, -Ă, închiaburíți, -te, adj. Devenit chiabur; îmbogățit. [Casele] amândouă cu stăpânii gospodăriți și închiaburiți. GALAN, Z.R. 89. Vezi definitia »

LAZULÍT s.n. Fosfat natural hidratat de aluminiu, magneziu, fier și calciu, folosit ca abraziv. [< fr. lazulite]. Vezi definitia »