DÚBIU s. n. îndoială, neîncredere; nesiguranță. (< lat. dubium) Vezi definitia »

PREJUDÍCIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudíțiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. Vezi definitia »

PERSECUTÓRIU, -IE adj. (Rar) De persecuție; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur]. Vezi definitia »

TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptancı. Vezi definitia »

CVINÁRIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius) Vezi definitia »