Definita cuvantului circumstanțial
CIRCUMSTANȚIÁL, -Ă adj. Care depinde de o circumstanță, de o împrejurare. ◊ Complement circumstanțial (și n.) = complement care indică împrejurările în care se petrece acțiunea verbului; propoziție circumstanțială (și s.f.) = propoziție subordonată care indică împrejurarea în care se desfășoară acțiunea exprimată de propoziția regentă. [Pron. -ți-al. / cf. fr. circonstanciel].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circumstanțial
COLOCVIÁL, -Ă adj. Referitor la colocviu. [Pron. -vi-al. / cf. it. colloquiale, engl. colloquial]. Vezi definitia »
ADJECTIVÁL, -Ă adj. Exprimat printr-un adjectiv. ◊ Articol adjectival = articol pus pe lângă un adjectiv legat de un substantiv articulat sau de un nume propriu. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. [< fr. adjectival]. Vezi definitia »
APICÁL, -Ă adj. Situat în vârful, la extremitatea unei formații anatomice (organ). ♦ (Despre consoane) Care se articulează cu vârful limbii. [< fr. apical]. Vezi definitia »
INSTRUMENTÁL, -Ă, instrumentali, -e, adj. 1. Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. (Gram.; în sintagma) Complement circumstanțial instrumental = complement circumstanțial care arată mijlocul prin care se realizează o acțiune. – Din fr. instrumental. Vezi definitia »
STERNÁL, -Ă, sternali, -e, adj. Care aparține sternului, privitor la stern. – Din fr. sternal. Vezi definitia »