FALÁNGĂ¹, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formație de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite. ◊ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania. 4. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Unitate social-economică de bază formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse. – Din fr. phalange. Vezi definitia »

HABANÉRĂ, habanere, s. f. Numele unui dans popular de origine cubaneză, cu mișcare moderată și figuri ritmice caracteristice; melodie după care se execută acest dans. – Din sp., fr. habanera. Vezi definitia »

SUBLITERATÚRĂ s. f. Literatură de calitate proastă. – Sub¹- + literatură (după engl. subliterature) Vezi definitia »

ACETILÚRĂ s. f. derivat al acetilenei cu un metal. (< fr. acétylure) Vezi definitia »

a avea prăvălia deschisă expr. (glum.) a-și uita șlițul deschis la pantaloni Vezi definitia »