Definita cuvantului cita
CITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [Cf. lat., it. citare, fr. citer].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cita
A ARESTA a achiziționa, a aciolisi, a agăța, a atârna, a băciui, a băga (pe cineva) la întristare, a chepegi, a ciuguli, a deșerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a imprima, a îmbarca, a împacheta, a încălța, a înfia, a lăcui, a lega, a lua în chirie, a lua în jbilț, a năși, a pironi, a polei, a popri, a prinde în jbilț, a prinde, a priponi, a pune căpăstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreală, a rașcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a țurghiuni. Vezi definitia »
CONTRAPUNCTÁ vb. I. tr. (Rar) A tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe. ♦ (Fig.) A folosi tehnica contrapunctului; a face să corespundă. [Cf. it. contrappuntare]. Vezi definitia »
gáta adv. – 1. Pregătit, aranjat. – 2. Isprăvit, terminat. – 3. (Despre haine confecționate) Care se pot cumpăra direct din magazin. Sb. gotovŭ „gata” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 118), interpretat în mod greșit, datorită terminației, ca o formă flexionară de la *gotŭ, de unde rom. *gat cu -a adverbial; cf. același rezultat în alb. gat (Meyer 119; Philippide, II, 713 și Petrovici, Dacor., VII, 348, cuvîntul rom. provine din alb. cf. Rosetti, II, 116). Petrovici, Dacor., X, 129, și-a corectat prima părere, admițînd etimonul sl., pe care îl consideră introdus în rom. înainte de sec. IX, epocă în care s-a petrecut în sl. schimbarea lui a › o. Miklosich, Slaw. Elem., 9, credea că este vorba de un cuvînt autohton. Cf. sb. gotov (Daničič, III, 330). Der. găti, vb. (a pregăti, a aranja; a prepara mîncare; a împodobi, a termina), cu var. găta, în care a putut influența sl. gatati „a acumula” (Miklosich, Lexicon, 126; găteală, s. f. (pregătire; împodobire); gătenie, s. f. (pregătire); gătitură, s. f. (fel de mîncare); pregăti, vb. (a prepare, a aranja), formație modernă, copiată pe baza lat. praeparare sau poate pe baza sl. (rus.) prigotoviti; pregătitor, adj. (care prepară); nepregătit, adj. (fără pregătire). – Din rom. provine alb. pregatoń (Pușcariu, Dacor., VII, 126), împrumut literar din sec. XIX. Vezi definitia »
inghetata doua inghetate Vezi definitia »
probitá s.f. (înv.) cinste, onestitate, integritate. Vezi definitia »