DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune. Vezi definitia »

NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti. Vezi definitia »

PURTARE, comportament Vezi definitia »

ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. – V. înregistra. Vezi definitia »

ÎNCENUȘÁRE s. f. v. încenușa. [DLRM] Vezi definitia »