MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt alipit unei moschei, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett. Vezi definitia »

VALÉT, valeți, s. m. 1. Servitor la casele boierești (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. Vezi definitia »

BAZINÉT s.m. Parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. [< fr. bassinet]. Vezi definitia »

LANCHENÉT s. m. infanterist german din sec. XV-XVI. (< fr. lansquenet, germ. Lanskenecht) Vezi definitia »

ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație mecanică a unui mediu, a cărei frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet, neputând fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). Vezi definitia »