GIPSOTÉCĂ s.f. (Arte) Colecție de statuete și de plăci ornamentale de ghips. [Gen. -cii. / < fr. gypsothèque, cf. gr. gypsos – ghips, theke – dulap]. Vezi definitia »

STRUCTURALÍSTICĂ s. f. studiu al structurării unui sistem de obiecte, fapte sau procese de cunoaștere. (< structural + -istică) Vezi definitia »

TUBULATÚRĂ s. f. rețea de țevi care comunică între ele. (< it. tubulatura) Vezi definitia »

sorbeálă, sorbéli, s.f. (reg.) 1. sorbire. 2. mâncare lichidă, zeamă, ciorbă, supă. 3. lături. Vezi definitia »

școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. ișcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală); școlar, s. m. (elev); școlăriță, s. f. (elevă); școlăresc, adj. (școlar); școlărește, adv. (ca elevii); școlări, vb. (a studia, a învăța la școală); școlăret, s. n. (grup de elevi); școler(iu), s. m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »