-TÓR², -TOÁRE suf. „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. (< fr. -teur, -trice, cf. lat. -torem, -tricem) Vezi definitia »

ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Adeveri + suf. -tor. Vezi definitia »

CUNCTÁTOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator) Vezi definitia »

ctítor (ctítori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie). Vezi definitia »

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor. – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur). Vezi definitia »