pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută. 2. (reg.; în formele: pristimire și pristinire) îngăduință, permisiune. Vezi definitia »

ÎNCARCERÁRE s.f. Acțiunea de a încarcera și rezultatul ei; încarcerație. [< încarcera]. Vezi definitia »

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi. Vezi definitia »

REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea. Vezi definitia »

DEZOSÁRE, dezosări, s. f. Acțiunea de a dezosa. – V. dezosa. Vezi definitia »