Definita cuvantului bleandră
bleándră s.f. (reg.) 1. persoană moale, molâie, proastă, bleagă. 2. pasăre răpitoare (vindereu, gaia găinilor). 3. izbitură, îmbrânceală, lovitură, brânci. 4. sperietoare de păsări.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu bleandră
OSTEOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a oaselor și a măduvei lor. [Pron. -te-o-mi-e-. / < fr. ostéomyélite, cf. gr. osteon – os, myelos – măduvă]. Vezi definitia »
-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „colecție”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris și -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke]. Vezi definitia »
AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse. Vezi definitia »
HERMELÍNĂ, hermeline, s. f. (Zool.) Hermină. – Din magh. hermelin. Vezi definitia »
stârnitúră, stârnitúri, s.f. (înv. și reg.) scornitură, scorneală. Vezi definitia »