făgădăríță, făgădăríțe, s.f. (înv.) 1. femeia care ținea un făgădău (han, cârciumă); hangiță, cârciumăreasă, birtășiță. 2. nevastă de făgădar (hangiu, cârciumar). Vezi definitia »

zbânțuitúră (reg.) (-ța-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri Vezi definitia »

rânsă¹, rânse, s.f. (reg.) 1. inflorescență masculină a unor arbori; ament, mâțișor.2. curelușă ornamentală cu franjuri la pungă. Vezi definitia »

TERACÓTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. Vezi definitia »

HALUCINÓZĂ, halucinoze, s. f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin halucinații recunoscute de bolnav ca stări anormale. – Din fr. hallucinose. Vezi definitia »