Definita cuvantului cloacă
CLOÁCĂ s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. Masă de apă murdară și fetidă. ♦ (Fig.) Loc rău famat, mediu imoral. 3. Orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. [Pron. cloa-că. / < fr. cloaque].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cloacă
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera. Vezi definitia »
PĂCÁLĂ, s. m., păcale, s. f. 1. s. m. Om glumeț, poznaș, care se ține de farse. 2. S. f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv). Vezi definitia »
MARGHIOLEÁLĂ, marghioleli, s. f. (Reg. și fam.) Fandoseală, sclifoseală, moft. ♦ Șiretlic, prefăcătorie. – Maerghioli + suf. -eală. Vezi definitia »
STRÚNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ P. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop.) Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare. 2. (Pop.) Strungăreață (1). – Cf. alb. shtrungë. Vezi definitia »
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul (Alburnus bipunctatus). Vezi definitia »