zicăláș (reg.) s. m., pl. zicăláși Vezi definitia »

PODÍȘ, podișuri, s. n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată și străbătută de văi prelungi. 2. (Reg.) Podeț. – Pod + suf. -iș. Vezi definitia »

ȚÂHLÍȘ, țâhlișuri, s. n. (Reg.) Tufiș des. – Țâhlă + suf. -iș. Vezi definitia »

noiéș s.n. (reg.) zăpadă proaspăt căzută. Vezi definitia »

săcălúș, săcălúșuri și săcălúșe, s.m. 1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă, iar apoi la parade; salvă de săcăluș. 2. (înv.) pușcă mică folosită în evul mediu. 3. (reg.) pușcă de joc (pentru copii). 4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pușcă pus în țeavă. 6. (reg.) bucată groasă (sferică) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, țăruș. 8. (reg.) lemn care se pune cailor nărăvași în gură când se potcovesc. Vezi definitia »