CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). - Din sl. kyka. Vezi definitia »

VANTÚRĂ s. f. grindă la acoperișul unei case. (după germ. Want) Vezi definitia »

TROPOPÁUZĂ s.f. (Met.) Zonă de trecere dintre troposferă și stratosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. tropopause, cf. germ. Tropopause]. Vezi definitia »

AMPRÍZĂ, amprize, s. f. Lățimea totală a fâșiei de teren pe care urmează să se construiască o șosea, o cale ferată, un dig etc. – Fr. emprise. Vezi definitia »

RĂSÚRĂ¹, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras² + suf. -ură. Vezi definitia »