PICTÚRĂ s.f. 1. Arta de a înfățișa peisaje din natură, ființe, obiecte etc. în culori. 2. Tablou, portret. 3. Totalitatea operelor pictorilor dintr-o țară sau dintr-o epocă. [< lat. pictura]. Vezi definitia »

sórgă s.f. (înv. și reg.) necesitate urgentă; grabă. Vezi definitia »

GLENOIDÍTĂ s.f. (Med.) Osteită a cavității glenoide a omoplatului. [Pron. -no-i-. / < fr. glénoïdite]. Vezi definitia »

MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din fr. magnétothèque. Vezi definitia »

ACETOLÍZĂ s. f. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică. (< fr. acétolyse) Vezi definitia »