rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin). Vezi definitia »

PERDITÁNȚĂ s. f. conductanță electrică a izolației unei linii de telecomunicații ori de transmisiune a energiei electromagnetice. (< fr. perditance) Vezi definitia »

PRIMIPÁRĂ, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a născut pentru prima oară. – Din fr. primipare. Vezi definitia »

MAGNETOGRÁMĂ, magnetograme, s. f. Diagramă obținută cu magnetograful. – Din fr. magnétogramme. Vezi definitia »

tóplotă, toplóte, s.f. (înv.) apă fierbinte, uncrup. Vezi definitia »