ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire]. Vezi definitia »

PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar. Vezi definitia »

PRIMIPILÁR s.m. Centurion care comanda prima unitate a unei cohorte în armata romană. [< lat. primipilaris, cf. fr. primipilaire]. Vezi definitia »

TRIPOLÁR, -Ă, tripolari, -e, adj. Care are trei borne spre exterior. – Din fr. tripolaire. Vezi definitia »

TORȚIONÁR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire) Vezi definitia »