răvác (-curi), s. n. – 1. Miere naturală. – 2. Primul must, care curge fără a distruge strugurii. – Var. ravac. Tc. ravak (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1710), cf. sb. ravak. – Der. răvăci, vb. (a pritoci vinul), probabil cuvînt identic cu a răvăși, vb. (a pritoci vinul; a descompune, a răscoli, a zăpăci), pentru al cărui semantism cf. cele două sensuri ale sp. trasegar; răvășeală (var. răvăceală), s. f. (dezordine, zăpăceală). Vezi definitia »

SFORÁC s. n. (Reg.) Loc mocirlos; smârc. – Sfor² + suf. -ac. Vezi definitia »

COMĂNÁC², comănaci, s. m. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec. Vezi definitia »

TRIÁC, triace, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor care permite circulația curentului electric în ambele sensuri. – Din engl. triac. Vezi definitia »

DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă și cultură) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plină de pasiuni. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque. Vezi definitia »