HALIEÚTIC, -Ă adj. Referitor la halieutică; pescăresc. [Pron. -li-e-u-. / < fr. halieutique]. Vezi definitia »

FILOSÓFIC, -Ă adj. v. filozofic. Vezi definitia »

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic. Vezi definitia »

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik. Vezi definitia »

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.). Vezi definitia »