ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; scamatorie. 2. (Arte) Ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. [< fr. illusionnisme]. Vezi definitia »

DIAGEOTROPÍSM s. n. tendință a unor organe vegetale de a lua o poziție perpendiculară față de forța de gravitație a Pământului. (< fr. diagéotropisme) Vezi definitia »

MEFITÍSM s. n. poluare a aerului prin emanații mefitice sau toxice. (< fr. méphitisme) Vezi definitia »

APOLITÍSM s.n. Abținere de la viața politică; indiferență politică, sub care se ascunde adesea o ideologie reacționară. [Cf. fr. apolitisme]. Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. concepție idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenției nemijlocite a divinității, problema interacțiunii dintre corp și suflet, ca două substanțe independente. (< fr. occasionnalisme) Vezi definitia »