MATERIALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă idealismului, care soluționează problema fundamentală a filozofiei, afirmând primordialitatea materiei, a existenței și caracterul secund, derivat, al spiritului, al conștiinței. ◊ Materialism dialectic = concepție filozofică a marxism-leninismului, care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; materialism istoric = parte integrantă a marxism-leninismului, având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; materialism mecanicist = filozofie materialistă care explică toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice; materialism vulgar = curent din sec. XIX care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie. 2. (Depr.) Interes exagerat pentru problemele materiale. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. matérialisme, germ. Materialismus]. Vezi definitia »

s.m. Membru al cultului mesianic – Mesia + suf. -nic. Vezi definitia »

CEZANÍSM SE-ZA-/ s. n. direcție impresionistă în pictură, în care se manifestă preocuparea de a da ritm și cadență compoziției. (< fr. cézannisme) Vezi definitia »

IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme. Vezi definitia »

s.m divinitate pagana : statuie : imagine : chip : Vezi definitia »