INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz) Vezi definitia »

vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli Vezi definitia »

METALDEHÍDĂ s.f. (Chim.) Substanță solidă albă rezultată prin polimerizarea aldehidei acetice, care se întrebuințează drept combustibil. [< fr. métaldéhyde]. Vezi definitia »

SALOPÉTĂ s.f. Haină de lucru care se îmbracă pe deasupra hainelor obișnuite. [< fr. salopette]. Vezi definitia »

POLIPROPÉNĂ s. f. polipropilenă. (< fr. polypropène) Vezi definitia »