Definita cuvantului adia
adiá (-iéz, -át), vb. – 1. (Despre vînt) A sufla ușor. – 2. A clătina, a tremura, a mișca ușor. – 3. A mîngîia, a netezi. – Mr. adil’u „respir”. < Lat. ădŏlĕre „a transforma în aburi, a evapora”, prin intermediul unei forme vulg. *ădŏliāre; cf. ădolĕscĕre „a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”. Reducerea *aduia › adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă cf. baiur › baier. Pentru sensul 3, cf. fr. flatter, din lat. flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca der. vulg. de la adūlāre „a adula”, ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (cf. împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (cf. Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un lat. *adiliāre, de la ilia; și cu atît mai puțin cea a provenienței din halare sau anhelare (Giuglea, LL, II, 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac, II, 1); sau din sb. dujem, bg. dujă „a sufla” (Scriban), care pare a proveni din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu adia
a o tăia expr. 1. a pleca. 2. (intl.) a evada din penitenciar. 3. a imigra. Vezi definitia »
AUTOELOGIÁ, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + elogia. Vezi definitia »
BRITANNIA 1. Denumirea convențională dată insulei britanice în perioada anterioară cuceririi romane și a invaziei anglo-saxone (sec. 5-6). Începînd cu sec. 6, îns. s-a împărțit în trei reg. istorice: Anglia, Țara Galilor și Scoția și în mai multe state feudale. 2. Prov. romană (52 î.Hr.-sec. 5 d. Hr.). Vezi definitia »
caiá (caiéle), s. f. – Cui de potcoavă. Tc. kaye, cf. kayar „potcoavă cu țepi, împotriva alunecării” (Șeineanu, II, 76; Tiktin; DAR). După Scriban, din germ. Keil, ipoteză puțin probabilă (după Philippide, Principii, 33, din lat. *clavella). Vezi definitia »
Teosofia, după cum arată și numele (gr. theos – Divinitate, Zeu, Dumnezeu și gr. sophia – înțelepciune), înseamnă cunoașterea înțelepciunii divine, putând fi definită ca un ansamblu de adevăruri ce stau la baza religiilor. Ea este la fel de veche ca și lumea, de aceea, mai poartă și numele de „Înțelepciune antică“. Teosofia redă omenirii învățătura pierdută a antichității, ȘTIINȚA SUFLETULUI, luminând scrierile sfinte ale tuturor religiilor, relevând sensul lor esoteric, justificându-le în fața rațiunii, dar și a intuiției. Teosofia este adevărul aflat la baza tuturor religiilor. Este Gnosa creștinilor, Sufismul mahomedanilor ori Brahma-Vidya a indienilor.
Teosofia are două principii de bază: imanența lui Dumnezeu și, ca un corolar la acest adevăr suprem, fraternitatea și solidaritatea umană. Dumnezeu este peste tot, în toate. Spiritul care este întâlnit în orice, de la arhanghel la atom, este viața vețnică, este El, Unicul, este Dumnezeu. Vezi definitia »