NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară. Vezi definitia »

COÁMĂ, coame, s. f. 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. ◊ Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ♦ Fig. Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. ♦ Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – Lat. coma. Vezi definitia »

DOCÉNȚĂ s. f. titlul și demnitatea de docent; examen pentru obținerea acestui titlu. (< it. docenza) Vezi definitia »

ALCALICELULÓZĂ s. f. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei. (< fr. alcalicellulose) Vezi definitia »

a linge o pânză expr. (d. îndrăgostiți) a merge la cinematograf. Vezi definitia »